ANIMALE care:
*trăiesc pe lângă casa omului (domestice)
CÂINELE – Are mirosul şi auzul foarte dezvoltate, este un bun alergător şi înotător. Datorită contactului cu omul, dă dovadă de însuşiri ce nu pot fi întâlnite la alt animal. Sunt mai multe rase de câini care, toate aduc foloase omului, ajutându-l, de pildă, la vânătoare, la căutarea şi salvarea accidentaţilor din munţi, păzirea turmelor, etc.
VACA – Este un ierbivor rumegător. A fost domesticită încă din epoca preistorică. Se hrăneşte cu iarbă, fân, sfeclă tocată, etc. Aduce numeroase foloase omului: carnea, laptele pentru alimentaţie, coarnele şi pielea pentru industrie. Prin incrucişări şi selecţii s-au creat mai multe rase.
OAIA – Este un ierbivor rumegător, crescută pentru carnea, laptele şi blana sa. Sunt mai multe rase de oi, unele cu lâna mai fină: rasa merinos, caracul, ţurcană, ţigaie, etc.
PORCUL DOMESTIC – Provine din speciile sălbatice. Este foarte lacom şi nu este pretenţios la mâncare. Creşterea porcilor se făcea încă din timpuri străvechi. Astăzi are un caracter industrial şi este foarte rentabilă, carnea şi grăsimea se utilizează pentru alimentaţie, iar restul se valorifică în industrie.
*trăiesc în păduri (sălbatice)
LUPUL – Este răspândit atât în pădurile de la munte, cât şi în cele de la şes. Are auzul, văzul şi mirosul foarte dezvoltate. Vânător nesăţios şi şiret, atacă animalele din pădure şi cele de lângă casă. Este vânat datorită pagubelor pe care le aduce.
CĂPRIOARA – Trăieşte aproape în toate pădurile din ţară, chiar şi prin culturile de cereale. Are un mers graţios şi este o bună alergătoare pe distanţe scurte, fiind şi o bună înotătoare. Se hrăneşte cu plante fragede, frunze şi mlădiţe tinere.
URSUL – Este cel mai puternic răpitor din pădurile noastre, este de o agilitate şi viteză uimitoare. Se caţără cu uşurinţă în copaci şi este un bun înotător. Se hrăneşte cu hoituri, animale şi vite de casă pe care le omoară, dar şi cu zmeură, miere de albine, rozătoare. Iarna dormitează în bârlog.
VULPEA – Poate fi întâlnită în toate regiunile ţării. Are simţurile foarte agere. Se hrăneşte cu animale mici pe care le vânează cu multă şiretenie, atacă şi coteţele de păsări, dar când e înfometată se mulţumeşte numai cu rozătoare sau cărăbuşi. Este vânată atât pentru blană cât şi pentru pagubele pe care le aduce.
*trăiesc în junglă
GIRAFA – Trăieşte în Africa, în cârduri mici. Datorită gâtului foarte lung, poate mânca din crengile cele mai înalte ale arborilor. Când trebuie să bea, n-o poate face decât îndepărtând picioarele din faţă foarte mult.
TIGRUL – Trăieşte în Asia. Este unul dintre cele mai feroce carnivore, de o putere deosebită. Pândeşte prada şi se năpusteşte asupra ei înfigându-şi ghearele cu multă forţă. Atacă şi omul, vânarea lui este foarte periculoasă.
LEUL – Stăpânul pustiului, trăieşte în stepele din Africa şi Asia. Porneşte la vânat numai noaptea, înfricoşând animalele cu urletul lui. Prada, constând din antilope, gazele, zebre, etc., întâi o sfâşie cu ghearele-i tăioase, apoi o transportă până la adăpostul lui.
ELEFANTUL – Cel mai mare animal de pe uscat, trăieşte de obicei în turme, în pădurile dese din Africa şi Asia. Deşi atât de masiv, este uimitor de sprinten; o turmă întreagă poate merge prin pădure fără să fie auzită. Este vânat pentru colţii de fildeş.
*trăiesc în zonele polare
RENUL – Trăieşte în regiunele nordice ale Europei şi Americii de Nord. Domesticit, aduce mari foloase locuitorilor: carnea, laptele, blana şi coarnele sale sunt valorificate; de asemene, fiind foarte rezistent la frig, este folosit la căratul poverilor şi alte munci.
PINGUINUL – Este pasărea caracteristică Antarcticii, unde trăieşte în colonii numărând adesea sute de mii de exemplare. Se mişcă greoi pe gheaţă, dar înoată şi se scufundă cu viteză mare. Hrana pinguinului este peştele.
URSUL POLAR – Cel mai puternic carnivor, trăieşte în regiunea Polului Nord. Înoată cu multă uşurinţă şi este un vânător foarte şiret. Se hrăneşte iarna cu peşte, foci, morse, iar vara cu fructe şi diferite plante. Este vânat pentru blana şi carnea sa.
FOCA – Este răspândită mai ales în regiunile nordice. Perfect adaptată la viaţa acvatică (înoată extraordinar de bine), poate sta mult timp sub apă; pe uscat se mişcă groi, târându-se pe cele două picioare din faţă. Vânează numai noaptea prada pe care şi-o găseşte în mare. Este vânată pentru untura şi pielea ei.
PĂSĂRI care:
*trăiesc în curţile oamenilor
COCOŞUL ŞI GĂINA – Au început a fi domesticite în India, în anul 3000 î.e.n. Astăzi, prin încrucişări şi selecţionări, s-a ajuns să se obţină sute de rase şi să fie crescuţi în crescătorii foarte mari.
CURCANUL – Este originar din Mexic şi a ajuns în Europa în secolul XVI. Coada poate s-o întindă în formă de evantai. Carnea de curcan, albă şi foarte gustoasă, este apreciată mult.
GÂSCA – A fost domesticită din vremuri foarte îndepărtate. Pentru a se obţine specii care să dea cât mai multă carne, grăsime, ouă şi puf, prin încrucişări şi selecţii, s-au realizat câteva rase. Înoată bine.
RAŢA DOMESTICĂ – Rudă a raţei sălbatice, stă ceasuri întregi în apă. Înoată bine, are un mers greoi, legănat. Este crescută pentru carne şi ouă.
*trăiesc pe ape
RAŢA SĂLBATICĂ MARE – O găsim la noi în preajma apelor dulci. Îşi face cuibul în stufărişul de pe mal sau în scorburi. Este o foarte bună înotătoare şi o zburătoare rapidă. Nu migrează.
PELICANUL – Este cea mai mare pasăre înotătoare. Ciocul are un format special, ca un sac cu capac. Zboară cu uşurinţă ridicându-se direct din apă. Se hrăneşte cu peşte. La noi poposeşte în Delta Dunării şi este considerat monument al naturii.
GÂSCA SĂLBATICĂ – Soseşte la noi, în Deltă şi la Dunăre, în martie şi pleacă în octombrie. Zboară şi înoată bine, dar şi pe uscat umblă cu uşurinţă. Hrana şi-o găseşte pe uscat, mai ales în semănături şi lanuri, unde produce, uneori, pagube însemnate.
LEBĂDA – Impresionează prin graţia trupului, înotul maiestuos şi albul strălucitor al penajului. Deşi e pasăre de apă, cuibul şi-l face pe uscat. Se mişcă foarte greoi pe pământ. Se hrăneşte cu iarbă, seminţe, moluşte, etc. Este o pasăre migratoare.
*trăiesc în păduri şi în munţi
BUFNIŢA – Este o pasăre de noapte, răspîndită în toată ţara. Vânează popândăi, şoareci, iepuri, etc. Zboară fără a face zgomot şi are auzul şi văzul foarte dezvoltate. Glasul ei “uhu-uhu” se aude mai ales în nopţile cu lună.
ULIUL PORUMBAR – Este cea mai cruntă pasăre răpitoare. Atacă vieţuitoarele şi din zbor, şi de pe pământ, cu multă şiretenie şi dibăcie. Îşi face cuibul în păduri, în vârful copacilor. Este o pasăre dăunătoare.
ŞOIMUL – Are un zbor fulgerător, mai mult planat, vânează prada din zbor. Este răspândit mai ales pe lângă Dunăre şi Delta Dunării. Este o pasăre care aduce multe pagube.
ACVILA DE MUNTE – Trăieşte ăn Muntii Carpaţi, la altitudini mari, avându-şi cuibul printre stânci. Are un zbor deosebit de maiestuos. Vânează până la mărimea iepurelui, asupra cărora se repede din zbor. Vânarea ei este interzisă, fiind declarată monument al naturii.
*cântă
PRIVIGHETOAREA – Preferă desişurile pădurilor de şes. Cântecul ei minunat, cu multe triluri, îl putem auzi mai ales noaptea. Unele specii cântă numai ziua. Este o pasăre migratoare.
CUCUL – Este unul dintre primii vestitori ai primăverii. Pădurea răsună de glasul lui, din primăvară până în luna iunie. Nu-şi face cuib şi-şi depune ouăle în cuiburile altor păsări.
CIOCÂRLIA DE CÂMP – Soseşte la noi la începutul primăverii. Se ridică pentru a cânta, la câteva sute de metri, şi revine în acelaşi loc. Cuibul şi-l face printre semănături.
MIERLA – Este foarte răspândită la noi în ţară, atât la munte, cât şi la şes. Cântecul ei se aseamănă cu un cântec de flaut. Nu migrează iarna.
Comentarii recente